Alexandru Orlando
visez enorm, colorat în demenţă

cu tupeu, băi curcubeu!


Ştiu că tupeul este o trăsătură a poporului român, însă de multe ori acest tupeu se adoptă sub forma sa mai neadecvată, şi anume.. tupeul fantastic, care alunecă spre nesimţire. Fără doar şi poate, trebuie să apreciem faptul că această îndrăzneală a omului are şi beneficii, este bine ca în viaţă să fii isteţ, să ştii să îţi ceri drepturile, să nu fii asemeni unui modelino, să facă toţi ce vor din tine, pentru că vei pierde mult. Intrigantă însă este forma neadecvată a tupeului, atunci când deşi greşim, continuăm să facem acel lucru, fără să avem nici cel mai mic sentiment de vinovăţie şi chiar să cerem drepturi. Deci atunci se întrece orice limită. După ce eşti în culpă, ar trebui să taci, măcar dacă nu încerci să remediezi ceva, în niciun caz nu insista asupra situaţiei.

În opinia mea, asta se numeşte nesimţire sau mai epic: lipsă de şorici. Şi acest fapt ţine de etica personală a fiecărui individ. Nu poţi să faci din căcat bici şi biciul să şi pocnească. Nu poţi. Ghiolbanul e tot ghiolban, nu îl poţi schimba tu acum, dacă nu a făcut-o până acum. Bunul simţ îl ai de la naştere, e drept că prin educaţie se mai şlefuieşte puţin, însă dacă nu ai ce şlefui…asta este situaţia. Întotdeauna am apreciat bunul simţ la o persoană şi la foarte puţine persoane îl descopăr, este o calitate supremă, orice ai face să nu uiţi să fii policticos şi să te porţi cum se cuvine. Am de făcut aici o observaţie, te porţi frumos NUMAI cu cine merită. Jigodiile trebuie să le tratezi ca atare, eu spre exemplu, nu fac nicio concesie, nu trebuie să te cobori la nivelul lor, însă poţi considera vid locul unde se află persoanele în cauză şi această ar fi o metodă: indiferenţa şi în cazul unor abordări din partea lor te porţi cum am zis mai sus, eşti o javră.

Ca să nu mă abat prea mult de la subiect, o să continui prelegerea mea şi prin ceva palpabil, exemple de tupeu. Mă uimesc oamenii care îţi spun ceea ce să faci, dar este o uimire care în istanţă mă amuză, întrucât observi cât de naivi sunt, ei în mintea aia lor îngustă ei chiar au impresia că prostiile pe care le debitează pe gurile alea, eu le voi şi face. Nu, pretenaş, nu, nu cu mine, poate cu amicii tăi de pe scara de bloc, poate acolo. Eu nu sunt influenţabil, nu îmi place să mi se spună ce să fac (nu că oricum nu voi face aşa, dar ardeţi gazul de pomană). Nu îmi place să depind de nimeni, nici măcar pentru o foaie la imprimantă. Oamenii au liber arbitru..este probabil unul dintre cele mai de preţ daruri cu care divinitatea ne-a înzestrat. Fiecare om are viaţa lui, nu trebuie să dea explicaţii pentru faptele sale (vorbim aici în nişte limite, desigur), fiecare face ce vrea, nu ce i se impune. Mi se pare extraordinar.. dacă am ştii să profităm de acest lucru. Crezi că îmi creşte mie vreo protuberanţă în piept, în dreptul inimii, dacă îmi spui ce să fac sau te dai şmecher? Nu mă impresionezi, sincer. Sau mai direct, nu mă interesează! Un secret, mereu eşti mai şmecher doar prin simplul fapt că nu spui că eşti şmecher 🙂

Toate cele bune!

Anunțuri

2 răspunsuri to “cu tupeu, băi curcubeu!”

  1. mentalitatea ta mi se pare desprinsa de realitate, ireala.
    ar fi ideal chiar asa sa si procedezi, nu doar sa vorbesti!

    • exact cum ziceam si in post: ai liber arbitru..crezi ce vrei tu, cand vrei, cum vrei tu. insa daca m-ai cunoaste cu adevarat ai stii ce sa crezi 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: