Alexandru Orlando
visez enorm, colorat în demenţă

Requiem for a dream


for a dream

o să scriu şi povestea într-o zi.

Şi ziua a venit. [Mă aşez sigur pe scaunul meu negru, trag aer în piept, îmi pocnesc degetele şi încep. Alexandru vă va scrie iarăşi:]

Doar în vis putem fi fericiţi

Tuturor cei care citesc blogul şi nu numai, le recomand să vizioneze filmul Requiem for a dream. O să întrebaţi de ce probabil. Un film apărut în 2000, cum adică..e deja depăşito-învechit, probabil l-aţi şi văzut, într-o generaţie în care orice film, la 2 secunde după ce apare, voi şi faceţi rost de el. Dar am dreptul să îl recomand. Să nu mai ascultăm Beatles că e muzică veche? Să fim serioşi. Niciodată! Multe reprezentări de artă sunt recunoscute la adevărata lor valoare în timp. Deci să nu mai fim impresionaţi de abundenţa de filme care ne sunt servite pe tavă, doar din interese financiare. E drept că n-am văzut eu la viaţa mea multe filme, dar frumosul îl percepe fiecare după bunul plac.

Aşadar..Recviem pentru un vis, un film genial, probabil cel mai bun film non-comercial din istoria cinematografiei, ne prezintă.. ne prezintă fericirea. Visul era fericirea. Obsesia de a fi fericiţi, pe orice cale. FERICIRE; adevăratul sens al acestui cuvânt. Fie că această fericire constă într-un miez de nucă sau într-un Lamborghini Gallardo.

Este prezentat pe de o parte, visul doamnei Sara Goldfarb, visul american, visul de a ajunge la televizor. Însă este cam plinuţă şi este conştientă că trebuie să facă ceva pentru a putea să îmbrace iarăşi „rochia roşie”.  Aşadar trebuie să slăbească şi aici ne sunt arătate dramatic sacrificiile pe care trebuie să le facă. De la dorinţa de a scăpa de interdicţia la ciocolată şi pastilele de slăbit (droguri) este doar un pas. Pas care o duce în ultimul stadiu al degradării umane.

Sara Goldfarb: I’m somebody now, Harry. Everybody likes me. Soon, millions of people will see me and they’ll all like me. I’ll tell them about you, and your father, how good he was to us. Remember? It’s a reason to get up in the morning. It’s a reason to lose weight, to fit in the red dress. It’s a reason to smile. It makes tomorrow all right. What have I got Harry, hm? Why should I even make the bed, or wash the dishes? I do them, but why should I? I’m alone. Your father’s gone, you’re gone. I got no one to care for. What have I got, Harry? I’m lonely. I’m old.
Harry Goldfarb: You got friends, Ma.
Sara Goldfarb: Ah, it’s not the same. They don’t need me. I like the way I feel. I like thinking about the red dress and the television and you and your father. Now when I get the sun, I smile.

Harry, Harry Goldfarb, fiul doameni Sara. Este un tânăr dependent de droguri, ca majoritatea americanilor de vârsta sa. Dragostea dintre Harry şi Marion este un excesivă, o dragoste bolnavă, condusă pe culmile absolutului prin intermediul drogurilor. Şi cum absolutul nu se atinge de 2 ori, încă odată se dovedeşte că drogurile distrug tot. Le-a distrus vieţile, şansa de a se mai putea revedea, iubirea lor ajunge să nu mai fie realizabilă. Lui Harry îi este tăiată mâna, deoarece nu se mai poate face nimic la câte droguri a băgat în el, avea venele praf (o imagine şocantă). Pe de altă parte, Marion, pentru a putea fi fericită, fără Harry şi devenind şi dependentă de droguri, este nevoită să se prostitueze pentru a procura drogurile. Tyron, prietenul cel mai bun al lui Harry, cu care lua droguri, ajunge după gratii. Cale pe care anticipăm că o urmează şi Harry după ce iese din spital.

Sunt multe faze şocante, devastatoare, te fac să nu te gândeşti niciodată, nici măcar la cel mai mic contact cu drogurile. Un film care, de-alungul existenţei umane, trebuie văzut. Nu este un film la care se plânge, pentru că nu mai ai ce să plângi, a trecut limitele unui lucru care te impresionează la modul că plângi, deja e de cealaltă parte a barierei, te uimeşte.

Dar de ce e un film frumos dacă tot vorbesc de faze şocante, de drogaţi, prostituţie..? Da, o fi el o dramă, dar are şi faze foarte frumoase. Iubirea dintre Harry şi Marion este una extraordinară. Uneori când eşti singur te pui oarecum în locul lor,  fără a avea alte dorinţe, bineînţeles.

Marion: I love you Harry.You make me feel like a person.
Harry Goldfarb: Marion, you are the most beautiful girl in the world. You are my dream.

Unul dintre momentele care ar impresiona şi o stâncă este acela ar converaţiei telefonice, când cei doi devin conştienţi că nu se vor mai putea vedea vreodată şi drogurile au făcut ca iubirea lor să devina una imposibilă.

Harry Goldfarb: [on the phone] Marion… I’ve been thinking about you so much… are you okay?
Marion: When are you coming home?
Harry Goldfarb: Soon.
Marion: When?
Harry Goldfarb: Soon… you holding out alright?
Marion: Harry… can you come today?
Harry Goldfarb: Yeah…
[starts to cry]
Harry Goldfarb: I’ll come… I’ll come today. You just wait for me, alright?
Marion: Harry…
Harry Goldfarb: I’m coming back, Marion.
Marion: Yeah.
Harry Goldfarb: I’m really sorry, Marion…
Marion: I know.

[Ca să meargă videorile mai daţi un click pe ele şi vă trimite pe youtube şi acolo merg :). ]

(faza, aici: )

Coloana sonoră a filmului este renumită: Howard Shore – Requiem for a dream .

Finalul este unul pe măsură, rămân la premisa că filmele bune au final. Doamna Goldfarb ajunge sub orice critică, ce-ar fi putut să ajungă fără pastile şi în ce hal arată acum. Prietenele ei plâng in hohote când o văd. Harry în spital cu o mână amputată. Marion după ce ia parte la anumite orgii cu negrii, capătă drogurile şi sunt sunt singurul lucru care i-a mai rămas, motiv pentru care le strânge la piept cu nişte lacrimi bolnave, care nu le-ar putea plânge orice muritor de rând, ci numai unul cu o sensibilititate debordantă, emotiv.. cum este un dependent de droguri. În mintea doamnei Sara Goldfarb este hrănit acelaşi vis. Ea apare la televizor în visul ei, unde este invitat şi Harry, fiind singurul care i-a mai rămas, dragostea maternă subliniată şi aici. Aceşti oameni au căutat fericirea cu orice preţ, i-a dus la depresie, i-a distrus. Au fost nevoiţi să ia droguri pentru a fi fericiţi, într-o lume nebună. Şi totuşi, şi-au atins visul? Răspunsul o să-l aflaţi după ce vedeţi filmul.

Anunțuri

6 răspunsuri to “Requiem for a dream”

  1. deosebit filmul.
    l-am vazut de curand si mi a placut mult:)

  2. cartea e la fel de bună 🙂

    • deci nu stii cat am cautat cartea. Hubert Selby Jr., nu? nu am gasit-o nicaieri, am vrut sa o fac cadou de ziua cuiva. Pe site-ul la Humanitas a intrebat cineva si a spus un moderator ca nu se mai editeaza…

  3. Ştiu cât de greu e atunci când vrei neapărat o carte şi nu o găseşti. Câtă tragedie, câtă dezamăgire! Dacă vrei să o citeşti pot să ţi-o împrumut. Am găsit-o în anticariat acum vreun an sau doi şi am primit-o până la urmă.

  4. Multumesc!

    Am uitat sa specific ceva in post pentru unele persoane carora nu prea le-a placut filmul. Fiecare place ce vrea, este decizia lor, dar mai conteaza si alt factor, sunt si multe persoane mediocre, care sunt incapabile sa inteleaga filmul, ele nu pot cunoaste mai mult..sunt limitate. Acolo nu am ce face


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: