Alexandru Orlando
visez enorm, colorat în demenţă

Miracol de Crăciun


Cu toate că au trecut aproape 10 luni de la momentul acela, eu abia acum am considerat că trebuie să public povestea aceea. Să fac o trecere prin revistă în amintirile mele, în anumite întâmplări cărora suntem oarecum incapabili să le dăm o explicaţie raţională, sau poate om fi, însă.. eu tot rămân la ideea că a fost un miracol :).

Fac precizarea că absolut toate faptele relatate sunt reale, s-au întâmplat sau mai bine zis mi s-au întâmplat, nu este nimic inventat. Şi povestea începe cam aşa:

Se făcea că era ajunul Crăciunului, exact atunci, 24 decembrie 2008, o zi de…miercuri. De mult timp o băteam pe mama la cap să îmi cumpere o pereche de patine pentru patinaj artistic. Şi în Buzău găseam numai ştifturi. Şi îmi promisese că voi primi de Crăciun…dar deja era 23 decembrie şi nu fusesem la Bucureşti să le cumpărăm. Aşa că i-am spus în seara de 23 decembrie că eu vreau să merg a doua zi la Bucureşti. Şi i-am spus că eu mă duc singur, să mă trezească dimineaţă chiar dacă ea nu merge. Însă probabil nu m-a crezut, sau a luat-o în glumă, şi nu m-a trezit a doua zi de dimineaţă. Şi evident că eu singur nu mă puteam trezii în perioada aceea mai devreme decât ora 12,  fiind şi vacanţă şi culcându-mă şi târziu. După mini-scandalul premeditat cu mama, îi spun că nu îmi pasă, eu mă duc la Bucureşti să îmi iau patinele. Mama: „Tu nu eşti sănătos, e ajunul Crăciunului, toţi au închis şi măcar de plecai şi tu devreme, ca omul, unde să pleci la ora asta, nici dimineaţa nu este deschis în ajunul Crăciunului, dar după amiază?” Şi îi răspund: „Ba da, o să găsesc…ba da…ba da, pentru că ştiu eu”. După alte interminabile discuţii, ajunge până la urmă să se împace cu ideea, eu speram că a învăţat deja că dacă am zis un lucru, îl respect INDIFERENT de circumstanţe, că nu îmi schimb opiniile.

Şi sunăm la autogara, şi abia găsesc un microbuz din acela, naşparliu. Trec peste descrierea drumului cu nimic ieşit din comun: frig, înghesuială, incomodeală, algomeraţie… Toată lumea mergea să-şi vadă rudele, să mănânce cozonac, să stea cu ei, să se îmbrăţişeze aşa cum numai atunci se poate, cu căldura aceea specifică a celei mai frumose sărbători religioase. Microbuzul, intră, evident prin …Colentina……dar nu ningea. nu…şi parchează pe o stradă în apropiere de Bucur Obor, dar nu chiar acolo. Mă opresc să întreb un om cum ajung la Bucur Obor,mda, şi din câţi oameni erau acolo, am nimerit şi eu să întreb un turc. :)) . Eu nu merg prea des la Bucureşti, dar pe unde am fost îmi amintesc fooarte bine. Dar mai ales această zi, de 24 decembrie 2008, mi-o voi aminti mereu ca şi cum toate evenimentele s-ar fi întâmplat ieri, sau şi mai probabil azi.

Toate ca toate, dar eu tot ajung la BUCUR OBOR. După aştept la nu ştiu câte semafoare ca să ajung la metrou, cobor în sfârşit scările şi intru la subteran. A, dar eu am uitat să spun lucrul cel mai esenţial. Eu ştiam doar din auzite de la un om la patinoar care mi-a spus aşa din întâmplare odată, de existenţa acestui magazin UNIC cu patine. Şi nu am avut o adresă exactă. Ştiam doar zona aşa…mi-a spus pe şoseaua Mihai Bravu, cum vii de la Bucur Obor, Piaţa Muncii…zona aia…mi-a dat o biserică precum punct de reper.

Şi acum..să înceapă peripeţiile. Iau eu un bilet de metrou, care bineînţeles că era de 2 călătorii şi eu după ce am intrat l-am rupt…mă urc şi cobor la Piaţa Muncii. Din coordonatele date, era între Iancului şi Piaţa Muncii. Cobor eu la Iancului, zic eu să fiu mai aproape,…să văd tot. Şi ies pe o altă parte a metroului. Şi după, decizie grea, în ce parte să merg ca să ajung la Piaţa Muncii… stânga sau dreapta. Mă dezorientasem. În orice caz..merg eu ce merg…şi chiar nu mai ştiam cât. Nu vedeam nici biserică, nici Piaţa Muncii, NIMIC. Şi văd o florăreasă căreia îi adresez întrebarea dacă am ajuns la Piaţa Muncii, şi îmi răspunde, lovindu-mă crunt : nu maică…eşti la Bucur Obor. Mai pe scurt, eu mă întorsesem de unde am plecat. Se făcuse deja 4 şi ceva…eram foarte supărat. Se părea că nu ţinea nimic cu mine. Cobor iar…pe scara rulantă, tot în staţia Bucur Obor iau alt bilet (mda) şi de data aceasta cobor la Piaţa Muncii. Mă întorc eu spre Iancului…să întreb de Biserică, merg pe nu ştiu câte străzi, mă învârt în cerc…mă uit. mai trec strada, sunt atent la toate magazinele, nu ştiu ce…şi până la urmă mă hotărăsc să întreb pe cineva dacă ştie unde e o biserică prin zonă. Prima persoană îmi zice că nu e din zonă şi nu ştie. Şi apoi întâlnesc un moşulet care se deplasa şi el pe acolo (după cum era îmbrăcat sigur stătea prin zonă). BINGO, zisei eu. Dar nu avea să fie aşa, pentru că după ce l-am întrebat îmi răspune fooarte speriat că „nuu, nu ştie nicio biserică prin zonă şi îmi zice să ştii că…nuu.nuu nuu e niciuna”. Avea o expresie a feţei care desemna o teamă faţă de mine, ca şi cum eu aş fi fost posedat, satanist şi căutam o biserică să fac un rău sau ceva. Hai frate? Arât eu a satanist? Doar prin simplul fapt că aveam părul mare şi eram îmbrăcat în negru. Mda.

Nimeni nu mă ajuta…ce puteam să fac? La un moment dat chiar mă gândeam: mda, asta e, trebuia să o ascult pe mama, era clar că nu găseam nimic, probabilitatea era de 0,1% mai ales că era ajunul Crăciunului, era frig, nu ştiam unde e magazinul şi se făcuse 4 şi ceva după amiaza. După ce merg, intru din magazin în magazin: Ştiţi prin apropiere vreun magazin de patine? Toţi acelaşi răspuns -NU. Trec chiar de 2 ori prin aceleaşi locuri, trec şi strada , să văd mai bine. Pe urmă restrâng generalitatea întrebării prin: Patine aveţi ? Şi îmi dă una coordonatele patinoarului Flamaropol, care era departe, dar nu mă duc acolo. Tot aşa era nesigur, şi nu cred că avea patine. Încă din titlul, presupun că anticipaţi că faza e cu happy end, aşa că citiţi cu atenţie,dar eu explic tot :).

Şi după mă mai plimb nu ştiu cât timp, întreb mult… Şi ajung tot la o florărie. Unde întreb de o biserică. Şi îmi zice să merg până la jumatea unei străzi maari, şi cică între blocuri e Biserica… trec pe lânga ea ..nimic. mă tot uit , tot aceeaşi întrebare…apoi trec pe partea cealaltă. Acelaşi lucru. Şi ajung la o Shaormerie, probabil era ultimul loc unde puteam întreba (şi la propriu şi la figurat, eram dispus să renunţ, colindasem 100 de magazine fără niciun succes..) şi spre surprinderea mea îmi răspunde: păi uite, vis-a-vis. OMG OMG 😮 i-am zis: seeerios? Mulţumesc foarte mult !!!!!!!!!!!!! Şi pentru că magazinul pe care mi-l arătase era la jumătatea străzii trebuia să mai merg încă nu ştiu cât până la semafor ca să ajung…aceeaşi florărie ..aceeaşi zebră. Merg eu foarte repede şi entuziasmat 😀 alerg chiar…, magazinul era ascuns mai între blocuri şi era chiar lângă Biserică (aşadar, coordonatele erau bune, dar nu era singura biserică din Bucureşti) văd deasupra o reclamă a magazinului..mă apropii…nnu prea văd nimic , era doar un afiş : DE ÎNCHIRIAT, ne-am mutat pe Bulevardul Decebal numărul 6. şi afişa acolo 3 telefoane. FRAAAATE?!! CUM POŢI ? am găsit magazinul şi s-a desfiinţat ? Cine ştia undera Bulevardul Decebal? putea fi la mama naibii. Sun eu , cu creditul meu pe terminate, la unul din cele 3 telefoane. Şi întreb: Bună ziua, magazinul dumneavoastră este pe bvd. Decebal? Şi îmi zice da. Îi spun că aş dori şi eu să cumpăr o pereche, am văzut acum afişul. Şi îmi spune: Îmi pare rău, magazinul s-a închis, tocmai acum a plecat ultimul client. Era deja ora 6 şi ceva seara. La care eu: vă rog frumos, chiar nu puteţi să îl închideţi, şi cam greu a renunţat. Şi îi explic că sunt din provincie, şi am venit singur şi special pentru a cumpara acele patine. Şi îmi zice mbine, dar să vii foooooooarte repede. Dar eu nu ştiam unde e bulevardul Decebal..i-am zis fac orice, iau un taxi..etc. şi după ce mă gândesc că eu de fapt nu ştiam unde mă aflam şi nu ştiam unde să chem taxiul + stres + că mă putea ocolii peste tot… hotărăsc să mă duc pe jos, îmi explică pe unde să mă duc. şi apoi întreb oameni după stradă, am alergat cât am putut, am dat şi de un om care stătea acolo şi a zis să merg cu el, dar mergea prea încet şi am mers înainte. Ajung la punctul de reper care mi l-a dat, o benzinărie…trec şi de restaurantul grecesc. şi îl sun, îmi explică…de data aceasta, nimerisem strada bună, pentru că şi asta se bifurcase. Şi în sfârşit ajung la magazinul de patine! Phoaai câte am îndurat pentru ele. După ce le-am mulţumit foarte mult, le-am cumpărat. Am lăsat 100 de mii pentru că au fost mai mult decât drăguţi. Şi am plecat cu patinele mele de 3 milioane pe care le-am obţinut în sfârşit. Banii nu mai contau. Mă urc în taxi şi îi zic să mă ducă la Gara de Nord. În taxi dându-mi seama că pe carnetul meu de elev nu e scris numărul matricol, care trebuie la biletul redus de tren şi îi cer un pix taximetrisului. Şi pun un număr la vrăjeală. După ce îi plătesc 150 de mii (cred că m-a ocolit de m-a luat naiba) … ajung la Gara de nord…unde şi mănânc, cam greu cu o cutie cu patine şi o tavă de mâncare…

Începuse să ningă. Şi probabil ningea şi pe Colentina. Da, ningea pe Colentina. Şi erau steluţe în genele ei. … Era o seară superbă. Un ajun de Crăciun perfect, mirosea a Crăciun. Şi mie mi se întâmplase un miracol…un miracol de Crăciun 🙂 , care mă va face să cred în continuarea în spiritul acestei sărbători şi să nu uit niciodată că există !

Mă urc în tren…şi gata..spre Buzău, drumul destul de naşpa, cu persoane dubioase prin jurul meu…Mi se desface cutia cu patine de nu ştiu câte ori, le adun eu de pe acolo…şi ajung la Buzău. abia ajung acasă…că fuga la patinoar să le probez.

A fost o zi magică. Toate lucruile acelea nu au fost întâmplătoare…Îi mulţumesc foarte mult lui Dumnezeu că mi-a dat patinele mele negre, foarte frumoase. Poţi avea tot ce îţi doreşti…trebuie DOAR să vrei cu adevărat! 🙂

P.S. Nici nu am avut timp să citesc ce am scris, o să îl citesc şi eu mai târziu , acum nu am timp , să văd eventualele greşeli. deci scuzaţi ! 🙂

Anunțuri

2 răspunsuri to “Miracol de Crăciun”

  1. ce poveste frumoasă 🙂

  2. Foarte frumoasa povestea 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: