Alexandru Orlando
visez enorm, colorat în demenţă

chestii de blog


freddddie mercury cu mine

Ce prostie ! Ziua a început aşa-şi-aşa. Deci, am răcit şi doctoriţa aceea semi-retardată mi-a dat foarte multe medicamente şi foarte puternice (mi-a dat o porcărie de medicament într-o doză mare, pentru că îl iau odată la 24 de ore şi vă daţi seama, normal era de 4 ori pe zi, dar aia a băgat într-una, deci stomacul meu a fost supus unei doze cvadruple, peste limita normală şi în consencinţă m-a durut stomacul, deobicei nu păţesc deastea, dar uite că se întâmplă). Şi când mă doare ceva mă simt naşpa (uaau, parcă nici n-ar păţii toată lumea la fel), oricum, e o stare tipică. Trecem peste. Pe la prânz aşa am plecat de acasă cu gândul să îmi iau caiete, dar mnoh, era închis la librăria la care vroiam eu şi aşa că am mai hoinărit prin oraş cu bani destui în buzunar şi căştile la urechi, evident. Ce cald era! Dar, concluzia mai bună ar fi: ce aiurea, anapoda, cum vrei să-i zici, mă îmbrac eu!!! Mereu când e cald, mă îmbrac cam gros şi când e frig mă îmbrac mai subţire. Mdea. Dar nu era cine ştie ce, aveam nişte blugi, un tricou, părul şi teneşii. Deci aproape nimic ieşit din comun.

Şi ajungând la mall, răcooooare 😀 . Mi-am cumpărat un stilou dinăla chinezesc, ieftin, mi s-a părut mai ok decât restul porcăriilor şii şi mai mi-am luat ciocolată cu mentă 😀 ce bună e, e mirobolantă chestia aia. Ieşind din Aurora, m-a izbit valul de căldură apăsător simţit de toată lumea şi chiar exclamând asta: Ah, ce cald e afară! Am mers eu ce-am mers, obosisem oarecum, fiind şi aşa nu ştiu, nu chiar în apele mele, nu mă simţeam aşa de la extraordinar în sus, aveam o stare semi naşpa. dar suportabilă . Văd o bancă liberă. WAA , ce drăguţ , abia aştept să mă aşez (deja îmi făceam planuri în mintea mea să mă aşez direct, sau întăi să pun sacoşa saau să mă aşez în dreapta băncii, sau mai în stânga) şi când văd 2 babe , care erau mai în faţă şi s-au aşezat cu fundurile lor bătrâne, una din ele chiar trăgându-şi uşor fusta să nu se şifoneze. Ce nemernice! Mereu am polemici cu ele, mai eram odată în crâng, de data asta cu moşi , era sâmbătă seara, vă daţi seama, plin. Nici urmă de bancă. Numai babe care comentează orice lucru, de la orice trecător, nu contează vârsta. Şi ochesc eu o bancă (cu mici dubii aşa) şi mergeam spre ea, şi lângă mine, paralel, un grup de bătrânei la fel. Dându-ne seama amândoi că urmărim aceeaşi bancă, am accelerat aşa, aparent nevizibil, pentru a nu părea chiar disperaţi, însă faptul că ne urmăream cu coada ochiului spunea multe despre lupta acerbă care se ducea între noi pentru a ocupa acel loc. Într-un final m-am aşezat eu primul ;;) şi au venit şi ei şi zic aşa pe un ton cu un uşor aer care dorea să mă simt vinovat: Uite, stăm aici lângă băiatul. Zis şi făcut. S-au aşezat. Naşpa. Nu îmi place să stau cu persoane străine pe bancă. Au început să comenteze: ia uite copilul ăla, nu stă locului se udă. A bătut Barcelona aseară. Săracul Lucescu. Ia uite-o şi pe aia. Şi tot felul de discuţii destul de paralele cu realitatea în care ne aflam. Eu mâncam napolitane ca un porc. Nici nu mă uitam la pungă, o aveam ascunsă în rucsac şi băgam mâna aşa, de zici că le furasem, de parcă mă ascundeam de cineva. Apoi am plecat. Presupun că următoarele 5 minute ştiu ce au făcut moşii, cred că pe buzele lor era numai :  Ce nesimţit, ai văzut mă? Se aşezase înaintea mea. Tineretul prost crescut de astăzi. Şi mai mânca şi ca un nesătul. UHH. da, ce tare . Ştiu că am mai plecat odată de pe bancă că m-a speriat o femeie, tocmai citisem un capitol destul de dubios dintr-o carte: Întâlnire la Torino, în care era vorba de o femeie foarte ciudată, urătă, aşa…de te speriai, şi parcă am văzut-o pe acea femeie în persoana de lângă mine dupe bancă :).Mai fusese odată o fază tot cu o babă deaia: ce păr frumos ai băiatul…e natural? Păi evident în plm că e natural, doar nu aveam perucă sau mi-l puneam pe bigudiuri. Ce oameni frate…şi asta nu e tot, că atunci am vomat toată seara, mă deochiase, nenorocita. Deci sunt multe motive. Ştiu că nu sunt poate politicos, dar aşa e. Să nu mai vorbim de mentalitatea lor pe care cât ai încerca tot nu le-o schimbi. Poate că vorbesc eu aici, dar le înţeleg, sunt oameni, aşa o să ajung şi eu, şi tu… şi mi-e milă de bătrâni totuşi, dar daţi-mi şi mie dreptate cu ce am zis mai sus, că nici ei nu sunt uşă de biserică, sunt plini de răutate bătrânii. Moşii ăia, sunt invidioşi pe noi, că ei nu mai au cu ce :)).

Ce am mai făcut azi…mă stresează muştele. Cu toate că auzisem că nu vin la persoanele stresate, uite, psihologie de respingere. Deci sunt niste fiinţe oribile! Şi nu ştiu cum dracu intră la mine în camera, că am şi plasă: dar mama: Păi dacă laşi uşile deschise, dobitocule. De câte ori îţi zic să le închizi. Şi bla-bla-bla-ul corespunzător, anticipabil. Şi că tot vorbim de Mama, mă uitam şi eu azi la Queen Weekend pe VH1 şi întră în cameră…oo, Freddie! De ce nu mi-ai zis că e. Păi e ziua lui, mamă. Da? Cum ziceam şi cu taică-tu, cea mai bună voce. Şi începe cu clişeele ei. Toată lumea spune asta. Ar fi o construcţie pleonastică aş zice, să spui că Freddie Mercury e cea mai bună voce. Că evident că e.

După, trebuia să ies cu nişte persoane, şiii, drăguţe cum sunt, văd că n-au mai dat semne. Aştept să văd ce se va întâmpla mai târziu, cred că o să ies pe afară, să văd şi eu cu cine.

Dar ce se întâmplă la mine în casă, sau acum pare mai roz situaţia, dar mă uitam zilele trecute şi eu în frigider: cam gol, era o şunculiţă, caşcaval, nişte chestii dealea, legume … şi orium câteva. Şi pana mea, mă obişnuisem şi eu să găsesc câte un iaurt ,  o ciocolată, un suc, o bere şi acum…belesc carasu. Deci baanii sunt aproape totul. Când ai bani ai aproape orice. Şi când zic că aproape orice, ce lipseşte ca să fie orice – e dragostea. Pentru că dragostea nu o poţi cumpăra pe bani, sau poate doar cea carnală…dar iubirea platonică nu se cumpără. Sau când zic iubire, mă refer la iubire adevărată de la oameni care ştiu să fac asta, nu de la superficiali. Dragostea e totul 🙂 şi totul e făcut mai ales din nimic. Ştim asta doar …

Da,,iar încep să vorbesc despre dragoste…uh.. :))…naşpa. Uite, eu o să închei aici postul, probabil o să mă duc pe afară.

Anunțuri

Niciun răspuns to “chestii de blog”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: