si(n)gur

Mi s-a spus astăzi că scriu posturi kilometrice. Serios? Deobicei eu când văd un text mare, de cele mai multe ori nu îl citesc. În cele mai multe cazuri, când e ceva care mă interesează pe mine, nu scrie mult…ghinion. Dar nu ştiu…îmi vin tot felul de gânduri, idei şi na … trebuie să le las să curgă prin degetele mele direct în taste.

Suntem în 20 august, foarte aproape de ziua de 21 august. Şiii… pe 22 august 1993 la ora 17.15 , cel căruia avea să-i citeşti acum posturile îşi făcea apariţia printre ei, prin ele, la voi. M-am născut în cea mai frumoasă zi a săptămânii, duminica. Legături între mine şi ziua de 22, nu ştiu câte am găsit, poate că suma cifrelor numelui meu este 22… sau poate că 22 este dublu celui mai spectaculos număr prim, dar este şi un număr diabolic, să nu uităm. 11 are o simetrie perfectă. este prim. este palindromic. este format din 2 de 1. este primul număr prim de 2 cifre. primul număr prim cu numărul cifrelor număr prim. K este a 11-lea litera a alfabetului. şi multe alte chestii 🙂 22 . 2+2 = 4. dooi. douăzeci şi doi. nu îmi place că e par. detest numerele pare. sunt pentru morţi. sunt in 2. perechi …IUBIRE. iar ajungem la dragoste, CE NAŞPA.

Nimeni nu iubeşte pe nimeni. de ce trebuie să zic atâtea chestii adevărate şi dureroase. Sau Nu există prietenii…există doar interes. Cu toate că aş putea da sute de motive contrare … dar dacă aşa e ? Eu pot să zic şi sper că aşa e că am 2 prieteni ADEVĂRAŢI. cu bune , cu rele, cu defecte…sunt cei mai buni prieteni ai mei. Parcă v-am mai zis , sau dacă mă cunoaşteţi bine…de muult timp mi-am dorit un frate mai mare, deci cred ca este unul dintre cele mai frumoase lucruri. Fără niciun fel de glumă, siropisme sau chestii. Fiind conştient că nu pot avea unul natural, cred că l-am găsit în cel mai bun prieten al meu.

Uhh…şi iar scriu pe blog şi iar mă destăinui în faţa voastră. Şi cum v-am mai spus, staţi ca nişte şacali să asimilaţi totul şi la prima greşeală…pac mi-aţi luat capul (ăla mare, sper…sau cel puţin aşa e vorba). Nu cred că vă interesează. Nu vă pasă de mine. Eu nu vă dau bani aşa că plecaţi, lasaţi-mă în pace, cu cartea de chimie organică pe masă. [ooo da. mereu e naşpa că nu am timp de ea. mă va ierta ? TIMPUL….]

Şi iar am scris mult şi iar nu am spus nimic concret. Mereu vă ambiguizez şi nu ajung niciodată la un bun sfârşit. În realitate nu sunt aşa. Doar acei 2 oameni mă cunosc cu adevărat (sunt total alt om, şi sunt nu ştiu…da. deja anticipează tot…facem cam tot ce se putea – în limite, evident – împreună) şi pe lângă ei mă mai cunosc cât de cât câţiva. Vorbind de ei, aş vrea să le mulţumesc mult de tot celor 2 prieteni ai mei cei mai buni, mereu îmi place să îmi ridic în slăvi prietenii (fata şi băiat sunt…numele…de ce contează ? popularizarea e bună doar să strice prietenii) . uitaţi..vă promit că într-un post vă voi dezvălui odată misterioasele lor nume. Dar nu e deloc greu să vă daţi seama. Indubitabil că vă daţi seama.

Mă întreb cum se vede lumea prin ochii altcuiva. Dacă albastrul pe care îl văd eu e verde la tine ? Şi în ce se materializează la tine frumuseţea. Şi multe. Azi vedeam oameni..uitându-se pe stradă. Ciudaţi. Nu mă mai priviţi..eu sunt singur,singur.

P.S. hai că nu e un post chiar aşa lung 🙂