Alexandru Orlando
visez enorm, colorat în demenţă

MAN-GA-LI-A DRA-GOS-TEA MEA …


Ştiam melodia aceea pe derost, toată lumea o ştia, toţi turiştii, localnicii din Mangalia. Era noul imn al festivalului Callatis, şi fiind ceva nou, trebuia să răsune peste tot, să curgă prin tot oraşul, prin timpanele fiecarui mangaliot, fie el şi mangaliot de o săptămână.

În prima zi când am ajuns, nu îmi placea, aveam impresia că o să mă plictisesc rău în locul în care stăteam. Apoi am plecat pe plajă. Noi mergem la mare să ne ţigănim. Şi când zic ţigănim nu ma refer (neapărat) să ne tocmim la preţ la cazare sau la piatra di baie, ci mă refer că trebuie să facem simţită prezenţa pigmenţilor melanici.

Şi zilele au trecut, dar vremea nu era extraordinară. Nu era aşa cum îmi doream eu. Vroiam şi mai mult soare, din ce în ce mai mult soare. Şi pielea mea se închidea şi se închidea şi mă făcea să mă simt bine. Mi-ar fi plăcut să fiu mai închis la culoare tot timpul, să mă nasc aşa…oleacă mai mulatru. Cu toate că pielea mea nu este întocmai albă. De aceea nu l-am înţeles pe MJ … mare greşeală.

O să mai postez bineînţeles cu fiecare lucru în parte, o să storc cât pot de fiecare eveniment petrecut acolo, cu marea, cu Josephine, cu domnul Cărtărescu, cu Mircea Geoană, cu…. Ricchi e Poveri.

Am fost şi la Callatis în 3 seri, impresie generală: bună. Incluzând seri cu: intrare printr-o minciună :D, intrare corectă şi intrare prin sărit gardul de protecţie :)). A fost frumos să îi aud pe cântăreţi şi la repetiţii, avem mulţi artişti cu voci.

Pe urmă, am petrecut multă vreme singur, am meditat asupra…multor lucruri. Am fost la far. Am vorbit cu Josephine. L-am cunoscut pe scriitorul meu preferat, Mircea Cărtărescu, şi iarăşi m-am uimit citind un pasaj dintr-o carte a lui despre care nu am mai auzit pe nimeni gândind aşa, în afară de mine. Evident că atunci nu am mai avut un zâmbet cauzat de o pseudofericire, o bucurie de moment cauzată de ideea : „geniile gândesc la fel”. Dar de data asta nu mai era aşa, fusese deja a n-şpea oară şiiiii m-am oprit. Mi-am pus mâinile în cap şi am zis: GATA, eu nu mai citesc. Dar era de aşteptat că în următoarele 5 minute, îmi reluasem lecturarea.

Într-o zi, am fost şi la Aqua Magic. Uhmm….parcă m-am maturizat şi nu mă mai impresionază aşa. Şi asta determinată de conştientizarea că intrarea este cam scumpă. Adică nu se merită întocmai.

Ce să mai includem în vizita mea la mare? Eu cu Ion încercând să prindem semnal la wireless pe sediul PSD Mangalia ? Sau eu uitându-mă în oglindă, „dansând” pe Thriller şi conştientizând o mică asemănare cu cel de-al şaptelea copil al familiei Jackson.

A fost ok. Se putea şi mai bine. Mai multă distracţie sau ceva. Mulţumesc !

Iubesc marea!

Anunțuri

Niciun răspuns to “MAN-GA-LI-A DRA-GOS-TEA MEA …”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: