Alexandru Orlando
visez enorm, colorat în demenţă

există un alter ego


Încep acest post prin a le mulţumi cititorilor activi ai blog-ului meu. Mereu îmi face plăcere şi uneori sunt şi surprins să văd câte vizualizări are blog-ul meu (la ora actuală are 1124). Încă odată merci fain.

Aşadar…m-am aşezat aici, între 2 pescari, chiar aici, ştii tu unde, spre far. Sunt oarecum confuz, neştiind exact despre ce să scriu; dar cum ideile vin pe moment, pretenaş, nicidecum nu mi le planific de acasă ca pe o zi plictisitoare de şcoală, aştept. Să scriu despre femeia aceea în vârstă care tocmai a trecut prin spatele meu? Despre mare? Sau despre cât de penibil este omul acela care încearcă să-şi bronzeze curul, bătătorit de vreme şi nu numai.

Un nor tocmai îşi făcu apariţia sfios, fiind ca o perdea în calea mingiei de foc, care ardeee, cum nici tu nu îţi poţi imagina. În dreapta mea, tot pe bordură, se poate observa un lemn, lemn de la o vată de zahăr, mâncată probabil astăzi, simţindu-se o atingere ce nu demult a încetat să acţioneze. E un lemn, un băţ, e ca un tubuleţ, aşezat pe imperfecţiunile dure ale scărilor din asfalt. Se pot distinge pe el urme de vată (de zahăr, evident, că doar nu l-o fi folosit în caz de disperare extremă).

Datorită unghiul pe care îl face soarele cu partea superioară a băţului, se anticipează oarecum prezenţa unei umbre generoase, mai mari decât lăţimea lui.

Fiecare lucru are o parte bună şi o parte rea. O jumătate plină şi o jumătate goală. Trebuie să ştii pe care vrei să o priveşti. Umbra este reprezentarea fizică a alterego-ului fiecărui obiect, fiinţe, nor, munte. Majoritatea alter-ego-urilor sunt rele. Pentru că mereu, inevitabil, vor fi complexate –  mai mult sau mai puţin – de ideea că ele sunt „în umbra ta” şi asiduă să îţi ia locul. Umbra este o figură plană. Silueta umbrei tale, de multe ori ţi-ai invidat-o. Zi că nu-i aşa. Alter-ego-urile sunt conştiente că existenţa lor fizică este un ideal irealizabil în viaţa aceasta, în lumea aceasta. Doar prin bunăvoinţa noastră sau în momente de cădere, slăbire psihică preiau conducerea. Şi le dai şi lor puţină libertate, în momentele lor de dominaţie, să trăiască puţin viaţa prin voi, în acele momente când nu eşti tu.

De fapt, până şi psihicul tău este dublu, fiecare dintre noi având un alter-ego (alt-eu) şi nu..nu este un prieten imaginar sau ceva în genul. El face parte din tine vrând, nevrând; se naşte odată cu tine. Şi aici vorbim de alter ego incorporat cum ar veni, nu de unul pe care te uimeşte că îl găseşti. Ăia consider că sunt alte tipuri. Cum vorbeam odată cu Gioze : toate părţile corpului sunt gemene, cu o singură excepţie. Când spun gemene, mă refer că au un corespondent exact la fel, perechi, dubluri: mâinile, corpul, picioarele, ochii, nasul poate fi împărţit în cele 2 nări, buzele, până şi degetul mare de la piciorul stâng are corespondent pe degetul mare de la piciorul drept. Şi tot aşa că vorbim de simetrie, paradoxal, dacă ar fi să tăiem corpul uman în 2 părţi simetrice, cu siguranţă ar trece prin exceptia despre care am specificat. Această excepţie se numeşte BURICUL. El nu poate fi împărţit în 2 părţi egale, pentru că nu este la fel, prin buric trece axa de simetrie, şi proporţiile lui Da Vinci din De Divina Proportione au ca obiect cheie tot buricul (ştii cercul acela cu omul în ea pe care cu siguranţă l-ai măzgălit pe cartea de logică accentuându-i bărbăţia).

Aparent, nu are pereche, dar să ştiţi, surprinzător, că şi el are. Bine, e drept că este un imaginară. Cunoaşteţi foarte bine utilitatea în corpul nostru a buricului. Prin intermediul lui te-ai hrănit cu mă-ta în cele 9 luni din perioada aceea critică a preexistenţei tale: să te naşti, să nu te naşti. Şi dezastrul s-a produs şi iată-te astăzi citindu-mi consemnările de turist mangaliot, singur pe plajă, meditând asupra căcatului şi scriind asta.

Proiecţia corporală a ta, să ştii că este legată de tine prin buric. Da, ascultă la mine :). Al doilea buric al tău este al alter egoului tău, prin care îl hrăneşti, ai grijă de el ca şi de tine. Vezi, faci un lucru bun, ar trebui să-i spui preotului la spovedanie. „Ai grijă de aproapele tău!”. El te ajută, el te încurcă; tot felul.

Oricum, în postul acesta densitate cuvântului ALTER EGO este foarte mare şi, şiii în orice lucru există lucruri bune şi lucruri rele. Şi în acest post. Şi în mine. Dar şi în câştigarea unui bilet la loto. Nu ştiu ce ai înţeles sau vei înţelege vreodată din postul acesta.

În orice caz, NUMELE MEU ESTE ANDREI …

Anunțuri

Niciun răspuns to “există un alter ego”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: