Alexandru Orlando
visez enorm, colorat în demenţă

ei


să nu ne audă ei. te rog, mai încet. să ştii că există şi o să-ţi mănânce coaja aia de pâine uitată pe masă. ei sunt cei care rămân în zaţul de la cafea, în ultima înghiţitură…ştiu, sunt amari. dar ei te-au ajutat pe tine pentru că tu le-ai spus tot. ei sunt cei cu care vorbeşti atunci când vorbeşti singur, de fapt, niciodată nu vorbeşti singur, vorberşti cu ei şi să ştii că 2 dintre ei au ochii albaştrii, asta să ştii. şi unul are o aluniţă pe mâna dreaptă.

să nu le faci scandal. o să fugă de tine. ei sunt cei care nu te fac nebuni pentru când vorbeşti cu şifonierul din camera ta, pentru că nici nu ar avea de ce, tu de fapt vorbeşti cu ei. se uită pe revistele tale de prost gust de fiecare dată şi mai trec să ia o gura de cola din frigiderul tău ariston.

nu le face rău.

Anunțuri

Niciun răspuns to “ei”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: