Profesori

În acest post aş vrea să vorbim despre iubiţii noştrii dascăli, cei care după ei chestiile alea numite catalog şi se prefac că ne învaţă ceva. S-ar putea să fie multe deviaţii de la subiect şi la materiile pe care le predau, dar nu-i bai, aşa-i băi emininche?

În primul rând, titulatura de profesor se acordă în urma absolvirii unei facultăţi, fie la taxă sau la stat, fie la Bucureşti sau la Ploieşti…fie ? Este o mare diferenţă între un profesor care chiar a învăţat şi este bine pregătit, atât din punct de vedere al universului de cunoaştere cât şi al metodelor didactice şi un profesor care a făcut facultatea la particular, cu o diplomă obţiunită pe baza banilor lu` tăticu` care este limitat.

Foarte bine, au absolvit facultatea (ca gâsca prin apă unii) şi urmează examenul de titularizare [cu cunoscutele subiecte ştiute, mită la profesorii corectori, copiat] dar deja sunt la ordinea zilei astea. Şi la repartiţii, multe mânării. Contează şi culoarea politică a inspectorilor.

“Bună ziua, am luat 2,50 şi aş dori post la Haşdău, că am auzit că acolo sunt deia cu bani şi deştepţi şi poate îmi pică şi mie ceva”

inspectoru’: “oo sigur Vasilica, în 3 ani te fac şi directoare”

“multumesc ;;) “

Deci cum pula mea să îmi predea mie una care a luat 2 la titulaziare? Sau nu numai mie, cum să îi predea cuiva? Cum ar avea proasta aia tupeul să ridice capul din pământ şi să pună notă mai mică de 10 ? Deci un punct e din oficiu, cred că orb de-aş fi fost şi tot aş fi luat mai mult. Ştiu că nu sunt acceptaţi ăştia sub 7, dar mai dau o dată şi cu pilă iau. DAR 2 MĂ??? Cum mă să îmi spui mie că o deaia va fi profa mea? Să fie pişătoarea mea din clasă , sau cum? Mai bine ne lăsăm de şcoală. Dar astea complexate că sunt proaste, astea fac pe relele şi pun note mici, să compenseze cu ce primeau ele mereu, inapte fiind să depăseaşcă bariera persoanelor cu insuficientă materie cenuşie.

Un profesor adevărat nu face compromisuri niciodată. A fi profesor, este..la urma urmei o meserie. Elevii în general sunt nemulţumiţi de note. Dar sunt nişte formalităţi. De exemplu în meseria de medic, îi scrii pe reţetă pacientului boala şi medicamentele pe care să le ia. Cum ar putea să scrie altă boală decât cea pe care o are? Aşa şi profesorul, cum ar putea să-i pună elevului, o notă decât cea pe care o merită? De aceea sunt şi greşelile, când sunt supraestimaţi elevii sau subestimaţi, ceva se întâmplă după aceea, ca şi cu medicamentele, nu identifici bine boala, nu se vindecă. Notele sunt de la 1 la 10. Ar trebui acordate toate. Un profesor adevarat aşa face. Nu-mi plac profesorii care nu ştiu să se impună în faţa clasei şi sunt luaţi peste picior de elevi. Înseamnă că devin nişte cârpe.

Şi mai sunt profesorii aceia se uită în stânga şi în dreapta la note, pune dracu cât merită şi nu te mai interesa ce a făcut la celelalte obiecte. Sau aceeia care dacă au catalogul în mână se cred mari şi tari şi au atâtea fiţe în ei şi le place să ironizeze elevii şi să îi facă să se simtă naşpa. Dacă tot îi pui 3, nu îi mai face scandal o oră că nu a învăţat cu ce litere începea al 4-lea cuvânt de pe al 5-lea rând, numărat de la stânga la dreapta. Şi încep să ţipe şi se crizează şi te face albie de porci.

Păcat că sunt şi profesori slabi. Şi ca intelect dar şi ce ştiu. Şi îşi pregătesc de acasă exerciţiile pe carneţel, bineînţeles se uită la răspunsuri, şi după se aşteaptă de la tine să la faci într-o oră. Da, bine, de acord, dai exerciţii grele la test, dacă explici bine şi măcar tu ştii să le faci. Dar în momentul în care ia jumătate de clasa 3 la o lucrare ar trebui să îţi pui un semn de întrebare că şi tu ai o vină. Nu iau apărarea elevilor, că e drept, nici ei nu învaţă. Dar la lucrări trebuie să dai exerciţii asemănătoare cu cele lucrate şi să fii sigur că au înţeles toţi şi după dai lucrare cum vrei tu de grea. (în limta celor lucrate). Dar nu să se lucreze la clasă exerciţii uşoare şi la test dă din nu ştiu ce culegeri de nici profii nu ştiu să le facă. Şi crezi că o să ştie mai mult dacă îţi baţi joc de ei? Cu notele nu am nimic, înţeleg a luat 3 îl pune, a luat iar..la fel. Dar să te asiguri că acel copil este stimulat şi va învăţa.

Şi nu mai zic, profesori care îşi pun slugile de la meditaţii să ia pulsul clasei, părerea despre ei, cu cine fac meditaţii. Şi după se răzbună. Sau nu le participă la nu ştiu ce concursuri ca să le ia premii să le crească salariul şi să le prelungească activitatea de milogi. I-aş lua şi i-aş pune la zid şi împuşcaţi. Sau nuu, i-aş alinia aşa, să consum mai puţine gloanţe. DECI UNII NU AU CE CĂUTA. N-au găsit altceva şi hai să ne facem profesorii. Sau mai sunt catastrofe dealea care au făcut facultatea de română dar ei mai predau şi engleză, franceză şi latina :) ). Şi fac şi meditaţii şi iau preţuri mai mici decât un profesor normal, ca nişte curve dealea să le vină proştii la meditaţie. Şi omu de rând: ia uite mamă, aici îmi ia 20 lei, la Xulescu îmi ia 30 de lei, hai că mă duc aici. Dar nu se vede diferenţa de calitate şi facultatea la Braşov la fără frecvenţă şi la Universitatea Bucureşti.

Deci învăţământul, sistemul care te formează atât de naşpa, TOTUL…e la pământ. praf. pulbere. Şi examenele  alea, o ruşine de examene. Atâtea pile. Telefoane, liste întregi (ca bonurile de la Carrefour) cu elevi care trebuie să primească 10 la proba orală, având un oral mai mult mai mai puţin convingător :) ). Uhhmm:D. Deci odată ce accepţi să pui pilă cuiva, să pui o notă nemeritată, unui elev, înseamnă că te coordonează acel om, îi eşti inferior şi nu ai nicio putere de cuvânt, eşti o marionetă cu sfori puţin vizibile. Nu ştiu, e trist de ei, ca să-şi cumpere nu ştiu ce din banii aceeia, fac aceste compromisuri. Pentru mine, demnitatea umană este mai presus de orice, mai ales de nişte bani.

[neterminat]

Publicat în:  on decembrie 27, 2009 at 3:26 am Scrieti un comentariu

Thank God It’s Christmas

Ajun de Crăciun. Data se intuieşte. Sunt singur acasă pentru moment şi m-am hotărât să scriu aici. În seara aceasta ar fi trebuit să mă duc împreună cu mama la slujba de la Biserica Catolică, însă eu m-am răzgândit şi s-a dus doar ea. În orice caz, şi cu mine şi fără mine, e foarte frumoasă slujba. Colinde. chestii.. Şi vorbim de Crăciun. Întotdeauna mi-au plăcut: bradul, colinele, luminiţele, dulciurile, oamenii, vinul, atmosfera, zăpada, fericirea. Este momentul în care eşti mai bun sau să încercăm (şi nu repet clişeul acela, de crăciun fii mai bun, că sunt conştient şi eu că dacă tot anul ne înjurăm, ne facem rău unii la alţii, nu ne salutăm şi ce să-ţi povestesc de Crăciun se mediază totul. Dintr-o dată ne sunăm, dăm impresia că ne face plăcerea să convieţium.) chiar nu e chiar aşa.  Acum este momentul să ne încărcăm cu materie sufletească. Până şi eu, al naibii cum sunt, am făcut nişte lucruri în care am fost foarte bun :D .

Pentru unii Crăciunul este foarte frumos, dar din pacate există şi oameni care nu pot spune acelaşi lucru. Eu pot să spun că sunt ok, să zicem că sunt mulţumit. Prefer să nu intru în amănunte. Oricum, nu mai este ca altădată. Când aşteptam cu nerăbdare. Vai, e Crăciunul. Şi căutam mereu cadourile prin dulapuri, sub haine…şi uneori le găseam, dar le lăsam acolo, pentru că nu vroiam să o dezamăgesc pe mama,  pentru că bineînţeles că le cumpărase cu entuziasm. Dar uneori îi mai ziceam: vezi că am văzut ce mi-ai luat. şi primeam replica: nu poate omu să ascundă nimic în casa asta cu tine. nu e frumos să stric surprizele, mai ales cele plăcute. Şi nu ştiu, înainte mă culcam devreme în seara de Crăciun ca să treacă mai repede şi să găsesc a doua zi dimineaţă cadourile sub pom. Ştiu că într-o seara am surprins operaţiunea de punere a cadourilor. Dar acum..nu mai e la fel, nici măcar nu mai primesc cadouri, ori ceva simbolic, ori îmi cumpăr înainte nişte chestii mai valoroase şi mi se zice: acesta a fost cadoul tău de Crăciun. Dar Moş Crăciun există, ce fraieri suntem că nu credem în el. Refuzăm să avem totul, ne limităm la viaţa reală. Urât , urât.

Că tot am specificat ceva de urât să vorbim şi de partea urâtă a sărbătorilor, dacă se poate vorbi despre o parte urâtă. Partea aceea cu toţi sunt disperaţi să cumpere, partea cu 30 de minute cu maxi taxi pe o rută pe care făceai 5, taxiuri comandate la 4 companii şi nu vine niciunul, sau preţuri mari (tot la aceste maşinuţe care te plimbă). sau “vai , mă fac pulă de revelion” şi mă laud la toţi cu cât de tare sunt eu că am băut 3 sticle de J&B, bere, vin,  şi am fost 30 de oameni şi am făcut panaramă şi am vomat în baia prostului care ne-a primit şi după am adormit pe masă şi lista continuă. Mi se face scârbă de deştia. sau dau căutare pe google: mesaje de crăciun. şi apare o listă întreagă şi îl scriu repede în telefon cu k şi sh, după selectez 50 de oameni şi vai m-am gândit la ei. E drept că îţi crează un semi-surâs de moment. Te bucuri că s-a gândit frustratul ăla la tine. Şi a dat 5 eurocenţi pe tine (sau avea sms-uri gratuite, mai credibil). Dar nu simţi căldura pe care ţi-o transmite. Singurele motive pentru care eu dau sms-uri de cele mai multe ori este că uneori nu pot să îi transmit persoanei respective ce simt pentru ea sau poate cel mai des nu simt nimic :”> şi e doar obligaţie, respect sau reciprocitate . În scris eşti mai sigur pe tine, poţi să spui tot ce vrei tu şi ce crezi cu adevărat:). Toţi ne ascundem în spatele unor false nepăsări cauzată de răutate şi de un blocaj sentimental. Ia hai, ia telefonul şi sună-ţi cel mai bun prieten. Ia lasă mesajele după messenger şi spune-i, ca să-ţi audă vocea: Crăciun fericit ! Îţi doresc… Sper că eşti bine. Şi ce îi mai spui acolo. O să se bucure. Şi nu mai spune ceva de genul: păi de ce să fac eu asta? el ar face asta?. De ce să te gândeşti aşa? Dacă el greşeşte aşa, de ce să o faci şi tu? Nu vrei să recunoşti că prietenii sunt cei mai importanţi. În fine. Sfatul meu rămâne: dacă poţi să faci o chestie , să ajuţi pe cineva, fă-o :) . E mai bine să regreţi ceva ce ai făcut decât ceva ce nu ai făcut.

…şi nici măcar nu miroase a scorţişoară.

cum să uiţi

Cum să uiţi să respiri? Cum să uiţi să dormi? Cum să uiţi cum te cheamă? Cum să uiţi gustul unei bomboane Raffaelo? Cum să uiţi tabla înmulţirii? Cum să uiţi cum se tuşeşte? Cum să uiţi cum să dai comandă creierului pentru a ridica mâna dreaptă? Cum să uiţi data naşterii tale? Cum să uiţi să te caci? Cum să uiţi cum se face o poză? Cum să uiţi primul sărut? sau corelat cu întrebarea Cum să uiţi prima tipă pe care ai dus-o pe futelniţă? Cum să uiţi să-ţi trosneşti degetele? Cum să uiţi să scrii? Cum să uiţi să uiţi ce visezi? Cum să uiţi să citeşti? Cum să uiţi cine a fost Napoleon? Cum să uiţi cum se deschid ochii? Cum să uiţi cum se desface o mandarină? Cum să uiţi capitala Italiei? Cum să uiţi ce se face atunci când te mănâncă spatele, adică sa te scarpini? Cum să uiţi că o saptămână are 7 zile? Cum să uiţi că Nadia a obţinut primul 10 din istoria gimnasticii? Cum să uiţi teoria chibritului? Cum să uiţi că exişti? Cum să uiţi să te speli? Cum să uiţi povestea “Scufiţa Roşie” ? Cum să uiţi că o plantă are tulpină şi frunze? Cum să uiţi să te stergi la cur? Cum să uiţi să întârzii? Cum să uiţi să te dai jos din pat dimineaţa? Cum să uiţi să diferenţiezi culorile? Cum să uiţi să-ţi suflii nasul? Cum să uiţi să mergi? Cum să uiţi să cânţi sub duş? Cum să uiţi să-i spui mamei:” vreau bani”? Cum să uiţi să numeri până la 10 ? Cum să uiţi să treci strada? Cum să uiţi să mai ieşi din cadă? Cum să uiţi să plângi? Cum să uiţi să iubeşti? Cum să uiţi să scoţi eticheta de la noul pulover? Cum să uiţi cum arăţi? Cum să uiţi să-ţi fie frig? Cum să uiţi să vorbeşti? Cum să uiţi să gândeşti? Cum să uiţi să-ţi înjuri profesoara de franceză? Cum să uiţi cine este prietenul tău cel mai bun? Cum să uiţi cum se suflă în lumânări? Cum să uiţi să te închini înainte de culcare? Cum să uiţi numărul autobuzului pe care îl iei până la şcoală? Cum să uiţi să cumperi pâine? Cum să uiţi să te legi la şireturi? Cum să uiţi să dai noroc cu alt bărbat? Cum să uiţi cum se cască? Cum să uiţi mirosul de smoală? Cum să uiţi ce trupă înterpretează melodia “We are the champions”? Cum să uiţi cum se numeşte cel mai mare ocean al planetei? Cum să uiţi să auzi? Cum să uiţi să foloseşti un “mă rog”? Cum să uiţi cine a fost primul om în spaţiu? Cum să uiţi cum se numeşte site-ul de care aparţine blog-ul pe care te aflii? Cum să uiţi cum se îndoaie genunchiul? Cum să uiţi cum se ţipă?  Cum să uiţi formula chimică a apei? Cum să uiţi zodia tatălui tău? Cum să uiţi numărul de la pantofi pe care îl porţi? Cum să uiţi cum se vomită? Cum să uiţi ce se întâmplă dacă sari de la etajul 10 ? Cum să uiţi culoarea albastru? Cum să uiţi cum se bea apă? Cum să uiţi să te întinzi? Cum să uiţi cum arată un pelican? Cum să uiţi ce este “Colgate”? Cum să uiţi cum se joacă Macao ? Cum să uiţi să asculţi de 20 de ori pe zi Led Zeppelin – “Since I’ve been loving you” ? Cum să uiţi că şi tu i-ai dus un buchet de flori învăţătoarei în clasa I? Cum să uiţi că din seminţe să păstrează miezul şi se scuipă cojile şi nu invers?  Cum să uiţi că la caiet data se pune în dreapta? Cum să uiţi în ce reţea de telefonie eşti? Cum să uiţi cum se  zâmbeşte? Cum să uiţi câte ore are o zi? Cum să uiţi să cânţi cât poţi de tare versul: “Ne vedem joi, ne vedem joi, am urlat după ea” din melodia “Nu am chef azi” ? Cum să uiţi să mănânci îngheţată? Cum să uiţi cum se face un punct? Cum să uiţi că Pământul e rotund? Cum să uiţi ce înseamnă “etc.”? Toate ca toate…dar cum aş putea să te uit eu pe tine?

Publicat în:  on decembrie 10, 2009 at 11:50 pm Comentarii (1)
Tags: ,

Katusha

toamna cand se scutura salcamii
au plecat cazacii la razboi
si-au lasat buchete albe-n gara,
dragoste si-ntoarcere-napoi.

peste drumuri se plimba katiusha
ochii ei albastri straluceau
o intreb “fetito cum te cheama?”
buzele ei rosii imi sopteau

sunt rusoaica, ma numesc katiusha
si-am venit aici la voi pe front
ca asa mi-e data soarta mie
sa iubesc baietii care mor.

Publicat în:  on decembrie 4, 2009 at 3:46 am Scrieti un comentariu

Katiusa…varianta romaneasca

Faceam parte din armata rusa
Si eram 100-n Regiment
Si-am pleca-at s-o futem pe Katiusa
Sa ne umplem toti de sculament
Si-am plecat s-o futem pe Katiusa
Sa ne umplem toti de sculament

Pe Katiusha fute generalu’
Pe Katiusha o fute un regiment
Uite acum se împlineste anu’
De când ne-am umplut de sculament

Si-a fatat cateaua nostra-n sura
Dragi tavarasi nu i-a fost usor
Un catel cu o juma’ de pula
Spre rusinea întregului popor

Si-a fatat cateaua noastra-n ploaie
Dragi tavarasi nu i-a fost usor
Un catel cu trei perechi de coaie
Spre mândria întregului popor

Si-a fatat cateaua noastra-n casa
Dragi tavarasi nu i-a fost usor
Un catel cu pula cât o casa
Spre mândria întregului popor.

Publicat în:  on at 3:46 am Scrieti un comentariu

odce

o pudră de litere
din acetona minţii
conferă
elasticitate mânilor.
[va urma]
Publicat în:  on decembrie 1, 2009 at 2:07 am Comentarii (1)

Sport

Pentru că sportul e un element important în viaţa mea, aş dori să prezint măcar în acest post câteva lucruri despre ce îmi place în materie de sport, sportivi favoriţi…etc. Sportul meu preferat este patinajul artistic. Însă îmi mai plac (atât să privesc la tv pe unele, cât şi să practic – cele pe care le-aş putea practica) şi înotul, gimnastica, tenisul, handball-ul, sărituri cu schiurile, atletism … :) . Şi da, ai văzut bine, nu îmi place fotbalul, bine să zicem că spun asta şi pentru că eu sunt perfect paralel cu acest sport, chiar nu am înclinaţii, dar nici aşa în general, e un sport care îţi creează nervi şi e practicat de tot toate soiurile de proşti care se îmbogăţesc doar prin simplul fapt că acest sport al picioarelor e foarte bine cotat şi văzut de toţi gură-cască, care îl urmăresc.

Şi trecând la sportivi favoriţi, de ce sunt sportivii mei favoriţi/preferaţi? în primul rând că sunt foooarte buni în domeniul pe care îl practică şi în al doilea rând că sunt nişte figuri remarcante, atitudinile pe care le au, declaraţii, felul de a fi (şi astea contează).

Cu ce să încep?

Voi începe prin a o prezenta pe Nadia Comăneci. Cu toţi o cunoaştem pe Nadia, sportiva care a adus numele României pe tot mapamondul. Rămâne gimnasta care a obţinut primul 10 din istorie, fiind un simbol al perfecţiunii. Nadia este de 5 ori campioană olimpică , a fost de 2 ori campioană mondială şi de 9 ori campioană europeană.

continui prin a-l face cunoscut pe Evgeni Plushenko.

Domnul Plushenko. Patinatorul extraordinar al Federaţiei Ruse, pe care am avut privilegiul de a-l vedea la un spectacol la Bucureşti. La 4 ani începea acest sport, iar apoi lăsă în urmă o carieră de invidiat, avea să devină campion şi vice campion olimpic, de 3 ori campion mondial, de 5 ori campion european, de 8 ori câştigător al cupei Rusiei şi nenumărate alte medalii. Acum a revenit şi sperăm să abie în continuare rezultate favorabile.

că tot suntem la patinaj, Irina Slutskaya

Irina a fost o patinatoare deosebită, foarte plăcută de public. De-a lungul carierei a obţinut rezultate notabile: vice campioană olimpică, de 2 ori campioană mondială şi de  7 ori campioană europeană.

Următorul sportiv, cred că nu mai are nevoie de nicio prezentare.  Roger Federer.

La 21 de ani (în 2003) câştiga primul său turneu de mare Slam din carieră, Wimbledon (chiar pe cel mai mare). Restul e istorie:  de 6 ori câştigător ai Wimbledon-ului, de 5 ori câştigător al US-Open-ului, de 3 ori câştigător al Australian Open şi odată câştigător al French Open-ului. Acest tenisman genial, a câştigat tot ce se punea câştiga în acest sport şi a devenit cel mai mare jucător al tuturor timpurilor.


Publicat în:  on noiembrie 29, 2009 at 3:55 pm Scrieti un comentariu

o zi proastă

De ce mereu se întâmpla la fel? De ce când o zi este proastă, este proastă de la început până la sfârşit? (dar fără pic de lucru bun). Unele lucruri … aşa trebuie să fie. Şi iar revin la teoria: “Un necaz nu vine niciodată singur.”

Publicat în:  on noiembrie 28, 2009 at 8:41 pm Scrieti un comentariu
Tags:

cui îi pasă ?

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

Mircea Cărtărescu – Când ai nevoie de dragoste

dar tu ?

Comit nişte greşeli impardonabile. Nu ştiu ce e cu mine uneori… Dar tu?

Publicat în:  on noiembrie 25, 2009 at 11:24 pm Comentarii (1)
Tags: